Câmpuri de petrol și gaze epuizate

Câmpurile de petrol și gaze epuizate sunt printre cele mai promițătoare locuri pentru stocarea CO2 datorită capacității dovedite a acestora de a reține hidrocarburi și a infrastructurii deja existente. 

Avantaje cheie: 
• Aceste câmpuri au demonstrat că au capacitatea de a capta fluide pe o scară geologică de timp, oferind încredere în capacitatea lor de a stoca CO2 în siguranță. 
• Utilizarea puțurilor și conductelor existente poate reduce costurile și complexitatea asociate cu dezvoltarea unei noi infrastructuri. 
• Injectarea CO2 în câmpurile de petrol parțial epuizate poate îmbunătăți extracția petrolului, oferind un stimulent economic pentru stocarea CO2. Acest proces, cunoscut sub numele de CO2-EOR, implică injectarea CO2 pentru a crește presiunea și a reduce viscozitatea petrolului rămas, facilitând extracția acestuia.

Provocări: 
• Asigurarea integrității vechilor puțuri și prevenirea scurgerilor de CO2 este esențială. Acest lucru necesită monitorizare atentă și eventuale reparații ale puțurilor.
• Gestionarea presiunii în zăcământ pentru a evita fracturarea stratului superior de rocă este crucială pentru prevenirea scăpării CO2.

Acvifere saline de mare adâncime

Acviferele saline profunde sunt formațiuni de roci poroase saturate cu saramură (apă sărată) și sunt considerate ca având cel mai mare potențial de stocare a CO2 la nivel global.

Avantaje cheie:
• Acviferele saline de amre adâncime oferă o capacitate semnificativă de stocare, putând reține sute până la mii de gigatone de CO2. 
• Aceste formațiuni sunt larg distribuite geografic, oferind numeroase locații potențiale pentru stocare.

Mecanisme de captare: 
• CO2 este prins sub straturi impermeabile de rocă care împiedică migrarea sa ascendentă.
• CO2 este prins în spațiile poroase ale rocii sub formă de picături, imobilizat de forțele capilare. 
• CO2 se dizolvă în saramură, formând o soluție mai densă, care este mai puțin probabil să migreze. 
• În timp, CO2 poate reacționa cu mineralele din formațiune pentru a forma minerale de carbonat stabile, oferind o stocare permanentă. În timp, CO2 poate reacționa cu mineralele din formațiune pentru a forma minerale de carbonat stabile, oferind o stocare permanentă.

Provocări: 
• Caracterizarea geologică detaliată și monitorizarea continuă sunt necesare pentru a asigura că CO2 rămâne stocat în siguranță. 
• Factori precum dizolvarea mineralelor, precipitația sării și mobilizarea particulelor fine pot afecta injectarea CO2 în formațiunile saline.

Monitorizare și verificare

Asigurarea securității pe termen lung a stocării CO2 necesită tehnici solide de monitorizare și verificare: : 
• Monitorizarea mișcării și distribuției CO2 în cadrul zăcământului.
• Oferirea de informații detaliate despre formațiunile geologice și comportamentul CO2. 
• Detectarea oricăror schimbări care ar putea indica scurgeri de CO2. 
• Analiza compoziției fluidelor din zăcământ pentru a urmări interacțiunile CO2.

Considerente de mediu și siguranță 
Deși riscul de scurgere a CO2 este scăzut, este esențial să existe planuri de urgență și strategii de remediere.

Perspective de viitor

Stocarea geologică a CO2 este un instrument vital în lupta împotriva schimbărilor climatice. Pe măsură ce tehnologia avansează și înțelegerea noastră asupra proceselor subterane se îmbunătățește, eficiența și siguranța stocării CO2 vor continua să crească. Domenii cheie pentru cercetare și dezvoltare viitoare includ: 
• Dezvoltarea unor instrumente de monitorizare mai sensibile și mai precise. 
• Modele predictive îmbunătățite pentru a înțelege mai bine comportamentul CO2 în subteran.
• Inovații pentru reducerea costurilor asociate cu captarea, transportul și stocarea CO2.

Prin valorificarea potențialului formațiunilor geologice pentru stocarea CO2, putem face progrese semnificative către atingerea obiectivelor climatice globale și asigurarea unui viitor sustenabil.